Burnout-ul nu este doar o stare de oboseală sau lipsă de chef. Este un sindrom recunoscut medical, rezultat al expunerii prelungite la stres cronic, în special în context profesional. Termenul a fost introdus în anii ’70 de psihologul Herbert Freudenberger, iar în 2019, Organizația Mondială a Sănătății l-a inclus oficial în clasificarea bolilor (ICD-11) ca fenomen ocupațional.
1. Mecanismul din spate: ce se întâmplă în corp și minte
Burnout-ul apare atunci când sistemul nervos rămâne „blocat” în reacția de stres. Cortizolul, hormonul stresului, se menține la niveluri crescute o perioadă lungă, afectând somnul, imunitatea, digestia și echilibrul hormonal. În timp, organismul își pierde capacitatea de a reveni la starea de repaus. Creierul resimte o epuizare a resurselor neurochimice (dopamină, serotonină), iar rezultatul este o stare constantă de gol interior și deconectare emoțională.
2. Semnele de avertizare
Epuizare emoțională – senzația de a fi „secătuit”, fără energie nici pentru activitățile simple.
Depersonalizare / cinism – atitudine distantă față de colegi sau pacienți (în cazul profesiilor medicale), lipsa empatiei și iritabilitate crescută.
Scăderea performanței profesionale – dificultăți de concentrare, erori frecvente, sentimentul că „nimic nu mai are sens”.
3. Factorii declanșatori
Volum mare de muncă și lipsa controlului asupra sarcinilor;
Presiune constantă și așteptări nerealiste;
Lipsa recunoașterii profesionale;
Dezechilibru între viața profesională și cea personală;
Perfecționismul și dificultatea de a delega;
Expunerea la suferință (în profesii precum medicină, psihologie, educație, asistență socială).
4. Consecințele asupra sănătății
Burnout-ul nu este doar o problemă psihologică. Poate duce la:
Tulburări de somn și anxietate;
Scăderea imunității și predispoziție la infecții;
Tulburări digestive și disfuncții hormonale (inclusiv tiroidiene);
Hipertensiune arterială și risc crescut de boli cardiovasculare.
5. Management și tratament
Abordarea sindromului de burnout implică mai multe niveluri:
Evaluare medicală și psihologică – pentru excluderea altor afecțiuni și identificarea gradului de epuizare.
Terapie cognitiv-comportamentală – eficientă în restructurarea gândurilor disfuncționale legate de performanță și control.
Intervenții la nivel organizațional – ajustarea volumului de muncă, clarificarea rolurilor, oferirea de suport psihologic.
Recuperare personală – somn adecvat, alimentație echilibrată, activitate fizică regulată, limitarea ecranelor și reconectare socială.
Dacă găsești interesant acest articol îți recomandăm să citești și cele de mai jos!
7.7K
Cum putem să facem față sindromului premenstrual?
Conform statisticilor 3 din 4 femei aflate la vârsta fertilă trec prin diferite forme ale sindromului premenstrual. Haide să aflăm împreună cum poți gestiona aceste simptome, în așa fel încât...
7.8K
Sănătatea oaselor la 30 de ani
Sănătatea oaselor este importantă indiferent de vârstă. Trebuie să fim atenți la doza zilnică recomandată de calciu, vitamina D, precum și să eliminăm stresul (cortizolul poate inhiba creșterea oaselor).La vârsta...